Cu totii ne aducem aminte evenimente deosebite din viata noastra, in mod special atunci cand am trait momente extreme de frica sau spaima. Noua ni se pare poate normal sa fie asa, insa organismul trebuie sa aiba un mecanism special care face posibila aceasta manifestare. Iar acest mecanism nu poate fi decat rezultatul evolutiei naturale Darwiniene, din moment ce animalele care au capacitatea de a-si aminti situatiile periculoase le pot evita dupa aceea cu succes. Iata ca recent, cercetatorii de la Universitatea Johns Hopkins , condusi de profesorul Richard Huganir, au mai pus o caramida la intelegerea acestui mecanism. Ei au studiat influenta hormonului norepinefrina asupra mecanismului de memorie in cazul situatiilor ce implica emotii ridicate, cum ar fi frica. Acest hormon este important in aceste situatii, fiind denumit si hormonul "loveste sau fugi". El aduga o legatura moleculara de fosfat unui receptor celular aflat in neuroni, denumit GluR1. Profesorul Huganir a banuit ca acest proces activeaza receptorul GliR1. " Acum, cand creierul are nevoie sa memoreze o noua situatie, el poate utiliza nenumaratii receptori GluR1 care sunt acum activati, deci disponibili, pentru a ajusta interactia dintre neuroni, si a memora noua situatie", a declarat profesorul Huganir. Aceasta pentru ca se stie ca informatia stocata in memorie sta in taria si multitudinea conexiunilor (denumite sinapse) dintre neuroni. Cu alte cuvinte, noua informatie nu este stocata in alt loc ( ca cea de pe suporturile magnetice sau optice de exemplu), ci este distribuita paralel pe un colectie foarte mare de neuroni, ce formeaza asa-numitele retele neuronale. Acest lucru face posibila si recolectarea foarte rapida a unei anumite memorii, atat de importanta in procesul evolutionist de supravieturie. Pentru a-si testa teoria, profesorul Huganir a efectuat experiente pe soareci. Intr-o prima faza, ei au crescut artificial adrenalina din soareci, care se stie ca conduce la concentratii ridicate de norepinefrina. Analize ulterioare microscopice ale unor felii subtiri din creier au relevat intr-adevar o concentratie ridicata de receptori GluR1. Intr-un alt experiment, cercetatorii au comparat populatii de soareci normali si modificati genetic, care au fost puse in casti in care li s-au administrat socuri electrice. Soarecii modificati genetic au avut receptori GluR1 defecti, care nu puteau fi activati prin adaugarea unei legaturi moleculare de fosfat. Inutil de spus ca soarecii modificati genetic nu si-au putut aminti experienta traumatizanta la care fusesera supusi... Cercetatorii vor sa continue investigatiile pe soareci care au receptori GluR1 permanent activati, cu alte cuvinte pe soareci modificati genetic care ar trebuie sa memoreze foarte puternic toate evenimentele. "Credem ca vom obtine soareci foarte destepti dar in acelasi timp foarte anxiosi" mai aduga profesorul Huganir.
Sursa originala: NewsWire. Stire prelucratã de www.stiinta.info.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu