Enciclopedia vieţii, lansată online, graţie platformei software care stă la baza Wikipedia

Oamenii de ştiinţă au lansat primul draft al unei Enciclopedii a vieţii, o lucrare vastă, care cuprinde, de la A la Z, toate organismele vii cunoscute.

În momentul în care proiectul va fi gata, 1,8 milioane de specii de animale şi plante îşi vor găsi locul pe website. Fiecare organism va avea propria pagină arhivată online, care va include fotografii, informaţii genetice şi hărţi de răspândire.

Primele 30.000 de pagini care au fost puse deja pe Internet sunt axate pe peşti, amfibieni, mamifere mari şi păsări. Această Enciclopedie este considerată o adevărată izbândă în domeniul ştiinţei, deşi a fost făcut doar primul pas.

"Este un mare eveniment. Ne va ajuta să departajăm toate speciile şi să creăm o singură bază de date", a declarat lordul Robert May, un consilier al acestui proiect.

Oamenii de ştiinţă visează demult să pună bazele unei enciclopedii care să cuprindă toate organismele vii, dar volumul de informaţii depăşea 250 de ani de cercetare şi îi aducea în pragul disperării şi pe cei mai optimişti dintre ei. Soarele a răsărit pe strada ştiinţei odată cu apariţia "Wikipedia" şi a software-ului său revoluţionar, care permite să fie puse cap la cap cantităţi vaste de informaţii, din surse disparate.

Calatoriile in timp, in curand posibile?

Acceleratorul de particule care va fi pus in functiune in curand in Elvetia ar putea crea gauri negre si gauri de vierme, creand posibilitatea teoretica pentru calatoria in timp.

Ne vom intalni in curand cu calatori in timp veniti din viitor? Suna ca un scenariu science-fiction, dar 2 matematicieni rusi cred ca acest lucru va fi posibil odata cu punerea in functiune in luna mai a celui mai mare accelerator de particule din lume, Large Hadron Collider (LHC), care apartine CERN, si care este localizat in Elvetia.

LHC este un tunel subteran de 27 km in care particulele sub-atomice sunt accelerate pana la viteze apropiate de cele ale luminii si facute sa se ciocneasca, pentru a studia rezultatul acestor ciocniri, cu speranta dezvaluirii de informatii esentiale pentru functionarea Universului.

Cei 2 matematicieni rusi, Irina Aref'eva si Igor Volovich de la Steklov Mathematical Institute din Moscova, cred ca un efect secundar al acestor experimente va fi crearea de gauri negre si gauri de vierme in spatiu-timp, care ar putea fi esentiale pentru intelegerea de catre generatiile urmatoare a calatoriei in timp si pentru construirea de masini ale timpului care sa poata face acest lucru. De fapt, matematicienii afirma ca astfel de gauri de vierme ar reprezenta primele masini ale timpului.

"Coliziunile proton-proton de la LHC ar putea duce la formarea de masini ale timpului (regiuni in spatiu-timp cu curbe de timp inchise) care violeaza cauzalitatea. Un model pentru o astfel de masina a timpului este o gaura de vierme traversabila," se afirma in lucrarea celor 2.

De aici, speculatia ca cei care vor realiza aceste masini ar putea calatori apoi in timp, pana la momentul in care a inceput totul. Faptul ca pana acum nu am observat calatori in timp veniti din viitor ar putea sublinia doar faptul ca o astfel de calatorie in timp este posibil sa fie facuta in urma doar pana la momentul in care a aparut prima astfel de masina a timpului, adica pana la momentul primelor experimente care incep in luna mai la LHC.

Sansa ca acest lucru sa se intample este totusi infima, avand in vedere ca astfel de gauri de vierme care s-ar putea forma in prima instanta la LHC vor avea dimensiuni de ordinul atomilor, insuficienta pentru a permite trecerea unei persoane.

Faptul ca un astfel de scenariu devine posibil, chiar daca doar teoretic, este totusi impresionant, viitorul apropiat putandu-ne rezerva surprize in acest sens.

A început clonarea de oameni

O companie californiana a anuntat joi ca a folosit tehnologia clonarii pentru a crea cinci embrioni umani, cu scopul de a produce celule stem identice din punct de vedere genetic cu ale pacientilor, transmite Reuters. Compania Stemagen Corp. din La Jolla, California afirma ca a obtinut cinci embrioni umani folosind celule cutanate de la doi barbati adulti care lucreaza la centrul de fertilizare in vitro al companiei. Compania a efectuat nenumarate teste pentru a verifica daca embrionii sunt clonele perfecte ale donatorilor, embrionii fiind distrusi în acest proces. Cercetatorii au folosit o tehnica numita de transfer nuclear de la celule somatice (SCNT), care presupune implantarea nucleului unei celule de la donator într-un ovul. Este aceeasi tehnica folosita pentru clonarea oii Dolly, primul mamifer clonat dupa un adult. Daca afirmatiile lor se confirma, echipa californiana este prima care dovedeste ca a clonat fiite umane pentru a le folosi ca sursa de celule stem, cele mai pretioase celule din corpul uman, pentru ca au capacitatea de a se transforma în aproape orice tip de tesut. Pe de alta parte, cercetarorii spera sa foloseasca aceasta tehnica pentru a crea surse de celule, tesuturi sau organe pentru transplant, identice din punct de vedere genetic cu cele ale pacientilor. "Este cea mai de succes descriere de pâna acum a folosirii tehnicilor de clonare cu material integral uman. Totusi, mai este un drum lung de facut pâna la îndeplinirea obiectivului de a obtine celule stem embrionice", a spus Robin Lovell-Badge de la departamentul de cercetari pe celule stem al Consiliului britanic de cercetari medicale. "Sper ca autorii vor avea sansa de a-si continua cercetarile si de a obtine celule stem", a comentat Ian Wilmut, seful echipei care a clonat-o pe Dolly, aflat în prezent la Universitatea Edinburgh.

Domeniul clonarii si al cercetarilor pe celule stem este controversat
În Statele Unite, presedintele republican George W. Bush se opune folosirii embrionilor umani pentru producerea de celule stem si si-a folosit dreptul de veto pentru a bloca alocarea de fonduri federale acestor cercetari.Pe de alta parte, cercetatorul sud-coreean Hwang Woo-suk a anuntat în 2004 ca a obtinut embrioni umani folosind tehnologia clonarii, pentru ca apoi sa se demonstreze ca si-a falsificat o parte din documentatie. "Trebuie sa fim extrem de precauti dupa scandalul Hwang si sa nu facem din nou aceeasi greseala", a subliniat dr. Robert Lanza de la Advanced Cell Technology, companie din Massachusetts care încearca de asemenea sa obtina celule stem embrionice. "Mi-ar placea tare mult sa cred, dar nu sunt convins înca", a adaugat el. Alte echipe de cercetatori au reusit sa obtina celule stem despre care cred ca sunt similare cu cele embrionare, folosind o varietate de tehnice, printre care reprogramarea genetica a unui ovul sau a unor celule cutanate obisnuite sau prelevarea unei singure celule de la un embrion, fara a-l distruge.Majoritatea specialistilor sunt de acord însa ca trebuie continuate si cercetarile pe celule stem prelevate de la embrioni.

Adio pungi din plastic gratis!

MEDIU - Plasticul se degradează în peste 100 de ani

Pungile din plastic nebiodegradabil vor fi înlocuite cu unele din material biodegradabil, din stofă sau din hârtie, pentru a proteja mediul înconjurător.

Ministrul Mediului, Attila Korodi, pregăteşte o lege prin care pungile din plastic nebiodegradabil vor fi înlocuite cu pungi din plastic biodegradabil, hârtie sau stofă. În acest sens, autorităţile vor să îi taxeze foarte tare pe comercianţii care vor introduce pe piaţă pungi din plastic nebiodegradabil. “Utilizarea pungilor din plastic nebiodegradabil, disponibile gratis la comercianţi, va fi taxată drastic pentru a-i determina pe vânzători să folosească ambalaje alternative din materiale biodegradabile, pentru care nu se va percepe nici o taxă”, a explicat Attila Korodi, ministrul Mediului. Un român foloseşte anual 250 de pungi din plastic nebiodegradabil pentru o perioadă de 20 de minute, conform statisticilor. Korodi a explicat că o pungă din plastic de calitate bună se descompune în circa o sută de ani, iar una din platic biodegradabil se descompune în câteva luni. Mai mult, o pungă ecologică costă doar cu 5% mai mult faţă de o pungă din plastin nebiodegradabil, care poluează mediul înconjurător. “Sperăm ca taxarea să îi descurajeze pe operatorii care pun în circulaţie acest gen de ambalaje şi să-i facă să se reorienteze spre ambalaje ecologice, după exemplul Irlandei, unica ţară din Uniunea Europeană unde funcţionează acest sistem”, a spus Korodi.

INFORMARE. Pentru ca măsura să poată fi pusă în practică este nevoie de informarea cetăţenilor cu privire la riscurile pe care le reprezintă pungile din plastic pentru mediul înconjurător. În acest sens, autorităţile vor face campanii de comunicare. “Vom face campanii de comunicare pe această temă şi mizăm şi pe crearea unei concurenţe în acest domeniu, în sensul că, probabil, vor apărea retaileri care vor prefera să renunţe la ambalajele nedegradabile în favoarea pungilor fie din plastic biodegradabil, fie din hârtie, fie din stofă”, a spus Korodi Attilla. În prezent la noi în ţară nu există facilităţi de producţie pentru pungi din plastic biodegradabil, acesta fiind un plastic special, cu o compoziţie chimică modificată, ce-l face să se distrugă în doar câteva luni, la temperaturi de 30 de grade Celsius.

Legea va fi gata în primăvară

O astfel de măsură nu se poate lua de la o zi la alta, motiv pentru care actul normativ va fi gata până în primăvară, iar intrarea în vigoare se va face treptat, existând chiar o perioadă de tranziţie. Ministrul Mediului speră ca efectele să se vadă la începutul lui 2009. Korodi a explicat că această schimbare vizează doar pungile din plastic nebiodegradabil, nu şi alte categorii de ambalaje. “Nu putem să cerem ca alte ambalajele să fie făcute din materiale biodegradabile, întrucât unele dintre ele se ţin pe stoc poate şi un an, iar schimbarea tipului de ambalaj ar putea pune în pericol siguranţa consumatorului”, a mai spus Korodi.

Sursa antimateriei din galaxia noastra a fost descoperita

S-a inteles care este mecanismul prin care se producea antimateria observata deja de trei decenii in centrul galaxiei noastre. Rezultatele acestea au fost publicate in numarul din 10 ianuarie al revistei Nature. Dar sa le luam pe rand ...

Ce este antimateria?

Fiecarei particule de materie ii corespunde o particula de antimaterie, de aceeasi masa, dar de sarcina electrica de semn opus. De exemplu, electronului, care este negativ din punct de vedere electric, ii corespunde antielectronul, care are masa electronului, dar este incarcat electric pozitiv. I se mai spune si pozitron. Protonului, care este pozitiv din punct de vedere electric, ii corespunde antiprotonul, care are masa protonului si este negativ din punct de vedere electric.

In vreme ce un atom de hidrogen este format din un proton pozitiv in jurul caruia se roteste un electron negativ, un antiatom de hidrogen este format din un antiproton negativ in jurul caruia se roteste un pozitron pozitiv. Un atom emite lumina atunci cand un electron trece de pe un nivel de energie mai mare la un nivel de energie mai mica. Un antiatom emite lumina in acelasi fel. Dar emite lumina, sau antilumina? Ei bine, lumina si antilumina sunt unul si acelasi lucru. Fotonul, particula de lumina, este propria sa particula de antimaterie.

Exista antimaterie in Cosmos?

Dar atunci, cum noi detectam lumina de la o stea indepartata, cum putem noi sti daca steaua este formata din materie sau din antimaterie? Ei bine, daca acea stea ar fi singura in Univers, nu ne-am putea da seama. Dar ea nu este singura in Univers. Si atunci, daca ar exista o zona din Univers in care nu ar exista materie, ci doar antimaterie, aceasta zona de antimaterie s-ar invecina neaparat cu o zona de materie. Si la granita dintre cele doua zone, materie si antimaterie neaparat s-ar intalni. Cand aceasta se intampla, are loc o mica explozie. Materia si antimateria dispar (se anihileaza), lasand in urma lor lumina de o anumita lungime de unda.

Cand materie si materie se intalnesc, se anihileaza, cu eliberare de energie sub forma de particule. Cand un electron si un pozitron aproape in repaus se intalnesc, se emit doi fotoni de lumina, fiecare avand o energie egala cu energia corespunzatoare unui electron in repaus, anume .511 MeV.

Daca pe Terra am detecta lumina cu aceste lungimi de unda, atunci am putea identifica zone de granita intre un taram de materie si unul de antimaterie. Dar cum inca nu s-a descoperit aceasta lumina in intensitati mari, inca nu s-au descoperit zone din Univers formate majoritar din antimaterie. Experimente insa cauta in continuare.

Antimaterie in centrul galaxiei noastre

S-a detectat totusi ceva in acest sens. S-au detectat mici cantitati de antimaterie in o zona de Univers dominata de departe de materie. De aceea, antimateria se intalneste foarte usor cu materia ce o inconjoara, cu care se anihileaza, rezultand lumina de lungime de unde specifica. Aceasta lumina a fost detectata inca din 1978 provenind de undeva din centrul galaxiei noastre. Da, chiar in galaxia noastra exista antimaterie. Era o veste intriganta. Cercetarile au continuat si acum fizicienii propun in sfarsit un mecanism al aparitiei acestei antimaterii. Acest mecanism a fost publicat in editia din 10 ianuarie a revistei Nature.

Sursa antimateriei din galaxia noastra a fost descoperita

Atunci cand o stea de neutroni, care de felul ei este foarte masiva, atrage materie de la o stea vecina si accelereaza aceasta materie foarte puternic spre ele, materia, daca este incarcata electric, pateste ceva foarte interesant. Anume, ea emite lumina. Aceasta lumina este foarte energetica si cand trece prin materie, sufera si ea ceva interesant. Anume, lumina dispare si lasa in locul ei perechi de materie si antimaterie.

Exemplu de un corp foarte masiv (stea de neutroni sau gaura neagra), care capteaza materie de la o stea vecina, pentru, materia aceasta cade accelerat spre corpul masiv, producand lumina, ce apoi se dezintegreaza in perechi de materie si antimaterie. De asemenea, observam doua jeturi de particule si lumina emise de corpuls masiv.

Aceasta antimaterie insa traieste foarte putin, caci fiind in minoritate, se loveste repede de materie si se anihileaza cu materie, producand lumina de lungime de unda precisa (cum am explicat mai sus). Observarea acestei lumi a permis astronomilor sa detecteze prezenta acestei antimateriei. Tocmai acest mecanism de producere a antimateriei a fost publicat in editia din 10 ianuarie a revistei Nature.

Unde a disparut antimateria?

Desi in Big Bang au fost produse cantitati egale de materie si antimaterie, de-a lungul timpului aproape intreaga antimaterie a disparut. Cum s-a intamplat aceasta este unul din marile mistere ale fizicii particulelor elementare. Insa se stie ca in Univers nu exista insule de antimaterie in oceanul de materie. Cel mult, exista picaturi de antimaterie, dupa cum am vazut mai sus.

Unde se intalneste antimaterie pe Terra?

Antimaterie este produsa mereu pe Terra in acceleratoare de particule, prin ciocnirea unor fascicule de particule subatomice de viteza mare cu tinte fixe, sau cu alte fascicule de particule. Exista chiar acceleratoare ce ciocnesc materie si antimaterie, precum acceleratorul (protoni cu antiprotoni sau electroni cu pozitroni). Antimaterie este produsa si prin descopuneri radioactive de nuclee atomice ce au mai multi protoni de cat ar trebui. Un astfel de nucleu este folosit pentru tehnica de imagistica medicala denumita scanari PET, sau tomografie cu emisie de pozitroni. Antimaterie este produsa si atunci cand particule cosmice de mare energie (cele provenind de la Soare se numesc vant solar) se lovesc de nuclee din atmosfera Pamantului. Aceste particule de antimaterie sunt precum niste picaturi de apa dulce in o mare de apa sarata. Ele se anihileaza foarte repede cu particulele de materie din jurul lor, rezultand noi particule sau lumina.

Concluzie

Antimateria nu este doar o idee SF, este reala, bine-mersi, fara nimic paranormal, dar cu un mare mister: daca in Big Bang au fost produse cantitati egale de materie si antimaterie, unde a disparut antimateria?

Cum sunt memorate intamplarile speciale

Cu totii ne aducem aminte evenimente deosebite din viata noastra, in mod special atunci cand am trait momente extreme de frica sau spaima. Noua ni se pare poate normal sa fie asa, insa organismul trebuie sa aiba un mecanism special care face posibila aceasta manifestare. Iar acest mecanism nu poate fi decat rezultatul evolutiei naturale Darwiniene, din moment ce animalele care au capacitatea de a-si aminti situatiile periculoase le pot evita dupa aceea cu succes. Iata ca recent, cercetatorii de la Universitatea Johns Hopkins , condusi de profesorul Richard Huganir, au mai pus o caramida la intelegerea acestui mecanism. Ei au studiat influenta hormonului norepinefrina asupra mecanismului de memorie in cazul situatiilor ce implica emotii ridicate, cum ar fi frica. Acest hormon este important in aceste situatii, fiind denumit si hormonul "loveste sau fugi". El aduga o legatura moleculara de fosfat unui receptor celular aflat in neuroni, denumit GluR1. Profesorul Huganir a banuit ca acest proces activeaza receptorul GliR1. " Acum, cand creierul are nevoie sa memoreze o noua situatie, el poate utiliza nenumaratii receptori GluR1 care sunt acum activati, deci disponibili, pentru a ajusta interactia dintre neuroni, si a memora noua situatie", a declarat profesorul Huganir. Aceasta pentru ca se stie ca informatia stocata in memorie sta in taria si multitudinea conexiunilor (denumite sinapse) dintre neuroni. Cu alte cuvinte, noua informatie nu este stocata in alt loc ( ca cea de pe suporturile magnetice sau optice de exemplu), ci este distribuita paralel pe un colectie foarte mare de neuroni, ce formeaza asa-numitele retele neuronale. Acest lucru face posibila si recolectarea foarte rapida a unei anumite memorii, atat de importanta in procesul evolutionist de supravieturie. Pentru a-si testa teoria, profesorul Huganir a efectuat experiente pe soareci. Intr-o prima faza, ei au crescut artificial adrenalina din soareci, care se stie ca conduce la concentratii ridicate de norepinefrina. Analize ulterioare microscopice ale unor felii subtiri din creier au relevat intr-adevar o concentratie ridicata de receptori GluR1. Intr-un alt experiment, cercetatorii au comparat populatii de soareci normali si modificati genetic, care au fost puse in casti in care li s-au administrat socuri electrice. Soarecii modificati genetic au avut receptori GluR1 defecti, care nu puteau fi activati prin adaugarea unei legaturi moleculare de fosfat. Inutil de spus ca soarecii modificati genetic nu si-au putut aminti experienta traumatizanta la care fusesera supusi... Cercetatorii vor sa continue investigatiile pe soareci care au receptori GluR1 permanent activati, cu alte cuvinte pe soareci modificati genetic care ar trebuie sa memoreze foarte puternic toate evenimentele. "Credem ca vom obtine soareci foarte destepti dar in acelasi timp foarte anxiosi" mai aduga profesorul Huganir.

Sursa originala: NewsWire. Stire prelucratã de www.stiinta.info.